luni, 25 septembrie 2017

Album de fotografii :)

De când cu era smartphone-urilor, parcă pozele listate și-au pierdut din valoare, dar farmecul lor încă există.

De-a lungul timpului am adunat atât de multe cd-uri cu fotografii încât le-am și pierdut șirul. Și oricum foarte multe dintre cd-urile încărcate de fotografii nici măcar nu le-am mai verificat. În schimb, albumele cu fotografii listate le-am răsfoit mereu. Când ne adunăm acasă la părinții sau pur și simplu ne e dor de o anumită perioadă din viață, luam un album și-l răsfoim. Ne minunăm de cum am arătat într-un anumit moment din viața noastră

Încă înainte să plecăm în Ibiza, mi-am propus să adun unele fotografii într-un album. 

În vizita noastră la Hippy Market am cumpărat un album, numai bun pentru pozele noastre. E imprimat cu Ibiza și astfel avem un album gata personalizat. 

Am printat cu ajutorul celor de la Boots peste 50 de poze pe care le-am atașat în albumul nostru de vacanță. Am pus deasemenea diverse lucruri păstrate din vacanță, precum biletele de avion, cartelele de intrare la masă, brățările de all-inclusive, biletele de la excursia cu barca, biletele de la Bingo din ultima seară 😉...



Dacă venind în Anglia am cam lăsat de o parte pasiunea mea pentru handmade, realizarea acestui album mi-a pus creativitatea la muncă 😊. 

Sunt foarte încântată de rezultat. 









Voi cum vă păstrați fotografiile? În albume sau pe cd-uri?

sâmbătă, 23 septembrie 2017

Încă o treaptă depășită...

În anul 2008 călătoream pentru prima dată în Italia. Mama mea lucra acolo încă din 2005 și pentru că a fost perioade când a venit acasă doar o dată sau de două ori pe an, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început să vizitez Italia. 

Anul 2008 nu a fost doar anul în care am vizitat pentru prima dată Italia, ci a fost anul în care am descoperit mâncarea italiană și în special pastele la ele acasă. Timp de mai bine de două luni cât am stat în Italia, am gătit zilnic. Astfel am învățat să gătesc paste cu sos alb sau de roșii, paste cu carne tocată sau doar cu usturoi, spaghetti sau tagliatele. 

Ce nu am gătit niciodată, au fost pastele cu fructe de mare, deși sunt preferatele mele. Nu sunt iubitoare de pește, poate doar un păstrăv la grătar mă atrage, și asta uneori 😏, dar fructele de mare sunt preferatele mele; le mănânc în orice combinație, cu paste, la grătar sau în paella ( am probat Paella con marisco și la Barcelona când am fost...yammmyyy). 



În Italia cât am stat cumpăram fructele de mare semipreparate și le pregăteam cu tagliatele sau alegeam să mănânc la restaurant fructe de mare la grătar. 

Săptămâna de la începutul lunii septembrie petrecută în Ibiza, mi-a deschis apetitul pentru fructele de mare. Zilnic erau fructe de mare în meniu. Întoarsă acasă, am decis să încerc să gătesc și eu fructe de mare, așa că m-am pus pe treabă 😊. 

Mi-am cumpărat un pachet de fructe de mare (conținea scoicii, calamar și creveți), aprox. 250gr. (soțul meu nu e adeptul fructelor de mare, așa că e doar pasiunea mea vinovată 😁) și un pachet de tagliatele și m-am dat la treabă. 

Într-o lingură de ulei de măsline am călit puțin usturoi și apoi am adăugat fructele de mare. (Ar fi trebuit adăugate pe rând, scoicile și calamarul prima dată, iar mai apoi creveți, dar voi face așa data viitoare). Peste ele am adăugat aproximativ 100 ml de vin alb demi-sec și le-am lăsat să fiarbă. După primul clocot le-am condimentat și am tăiat 5-6 roșii cherry. Le-am lăsat să mai fiarbă până au lăsat un sos. Tagliatelele fierte în prealabil în apă cu sare și și ceva picături de ulei, le-am pus peste sos. Sunt recomandate a fi mâncate fierbinți 😉.





Pentru prima tentativă au ieșit minunate. Poate nu sunt atât de reușite fotografiile, dar gustul a fost foarte bun. O să încerc și alte rețete. Această reușită mi-a dat încredere să mai încerc 😉.


Vouă vă plac fructele de mare? Cum le gătiți?

duminică, 17 septembrie 2017

Despre iubire...

Cum definim iubirea?


Mă gândeam zilele trecute care ar fi cea mai bună definiție pentru iubire și gândul mi-a fugit instantaneu la Sfânta Scriptură. I Ioan 4,16 ne dă cea mai amplă definiție posibilă ''Dumnezeu este iubire''. Prin creație, Dumnezeu ne-a oferit iubirea, prin libertatea oferită ne arată iubirea, prin dăruirea Fiului Său ne-a demonstrat iubirea. Ce definiție mai amplă poate aduce omul?!

Tatăl meu atunci când l-am întrebat cum ar defini el iubirea, mi-a zis că e complicat să definești iubirea...≪că ai putea să vorbești o săptămână încontinuu și fără să te repeți despre iubire; iubirea fiind un sentiment foarte plăcut la care se ajunge foarte greu.≫ 

Pentru că de această dată am apelat la ajutor, am pus aceeași întrebare la mai multe persoane și răspunsurile se diferențiază în funcție de vârstă, dar și în funcție de sex.  

Ce este iubirea în mintea unui adolescent?


Fluturii din stomac, specifici adolescenței se regăsesc în răspunsurile celor ce au răspuns invitației mele de a defini iubirea. 
Cu cât creștem în vârstă, vedem altfel lucrurile și găsim tot mai amplă definiția acestui sentiment : IUBIRE. 

''Iubirea e ca un fluturaș în stomac care nu vrea să plece și chiar dacă tu nu îl vrei, el tot acolo va fi'' a fost definiția Ioanei de 12 ani. 

Patricia, la cei 14 ani ai ei spune că ''Iubirea este un sentiment ciudat, dar și frumos. Când iubești nu te mai interesează persoana ta și vrei doar ca celuilalt să-i fie bine. Iubirea e dorința de a nu fi singur și de a avea alături pe cineva tot timpul''.

''Iubirea este modalitatea prin care creierul ne atașează de o persoană foarte tare, iar în momentul în care acea persoană pleacă, iubirea se dublează sau se transformă în durere'' a răspuns Cosmina de13 ani. 

La aceeași vârstă de 13 ani, Brenda a găsit o altă definiție iubirii și a spus așa ''Iubirea este cel mai pur sentiment. Este un lucru care se întâmplă fără voia noastră, pur și simplu îl simți. Când iubești pe cineva nu ți cont de vârstă, înălțime, greutate, etc. Și deși multe persoane spun că fluturii în stomac nu există, e pentru că nu au iubit cu adevărat. Iubirea e un sentiment unic și e cel mai frumos sentiment''.

Iubirea este emoție, suspans, teamă, dar și bucurie, melancolie, vise...'' consideră la 14 ani, Luisa.

La aceeași vârstă de 14 ani, Daniela crede că ''iubirea este atunci când îți găsești jumătatea, este un sentiment plin de emoție, melancolie, frică dar și bucurie. Simți fluturașii în stomac care se agită când ești în preajma persoanei iubite și îți dai seama că nu vrei să plece de lângă tine niciodată.''

La 15 ani, Raluca definește iubirea ca fiind ''cel mai minunat sentiment pe care îl poate trăi cineva''.

La cei 15 ani, Tibi este foarte sigur pe ceea ce vrea și spune că ''iubirea este ceva, ce ne face să ne îndrăgostim de anumite persoane. Iubirea adevărată nu are un final fericit, dar nici trist, deoarece iubirea adevărată nu are final! Trebuie să lupți pentru ceea ce vrei!''

În viziunea Dorinei iubirea e ceva de moment, la cei 16 ani, ea a definit iubirea ca ''acel moment când îți stă gândul doar la o persoană, te rogi să îi fie bine și să fie fericită, te îngrijorezi pentru ea, ai fluturi în stomac când o vezi sau atunci când te gândești la ea și ești foarte trist când e departe de tine, te cerți cu ea, dar nu poți sta supărat și nu vrei să plece de lângă tine''.

Andreea are mai multe definiții pentru iubire. ''Iubirea este mereu acolo în interiorul nostru chiar și în momentele în care credem că nu există. Este acel ceva care te face să zâmbești și care uneori îți fură o lacrimă, două, trei... Este un cerc vicios în care nimeni nu pierde, în care toți ies învingători într-un fel sau altul. Iubirea este cel mai frumos sentiment, iubirea este viață!'' încheie ea (16 ani).

''Iubirea este sentimentul care conduce lumea, cel pe care toată lumea vrea să-l simtă, dar nu toți au ocazia. Iubirea este cel mai vast sentiment, și asta datorită celorlalte sentimente care vin o dată cu el, precum frica, fericirea, adrenalina, tristețea.'' mi-a spus Adriana de 17 ani.

La 17 ani, Szabi spune despre iubire că ''e un sentiment pe care nu îl poți defini în cuvinte sau propoziții, fiind bazat pe fapte. Aceste fapte leagă două persoane una de cealaltă. Iubirea este singurul sentiment sincer și adevărat ce a mai rămas pe pământ''. 

Iubirea în viziunea unui adult!


Adulții nu au fost atât de receptivi la invitația mea de a-mi definii iubirea, dar câțiva au răspuns invitației de a-mi defini iubirea.

Eliza a definit iubirea ca fiind ''un sentiment de afecțiune fără margini, o forță ce implică respect, compasiune, dăruire, tandrețe.'' (27 ani)

''Iubirea este Dumnezeu, este cel de lângă tine, este frumosul care îl descoperi în oameni, este exprimată prin tot ce oferi necondiționat'' - Sidonia, 27 ani

La 60 ani, Mioara definește iubirea prin ''sentimentul față de copii și părinți, față de omul de lângă tine.''

Limba română are un termen ''iubire/dragoste'' cu mai multe înțelesuri, spre deosebire de limba greacă care folosește patru termeni diferiți pentru iubire. 

Termeni grecești referitori la iubire


  • EROS - definește iubirea pasională. Dar în același timp erosul nu este doar o iubire de celălalt, ci este și o iubire de veșnicie. În vechile scrieri ascetice, exista acest termen pentru a defini iubirea față de Dumnezeu. Cu timpul, termenul de eros a fost înlocuit de philia pentru a defini iubirea față de Dumnezeu. 
  • PHILIA - definește iubirea ca fiind sentimentul de afecțiune și prietenie dintre oameni. Philia este legătura puternică, este acea iubire care liniștește, nefiind tulburată de pasiunea lui eros, este iubirea plină de virtuți.
  • STORGE - cuprinde prin definiție iubirea ca sentiment de atașare și afecțiune al părințiilor face de copii și al copiilor față de părinți. Storge este acea dragoste tandră și calmă.
  • AGAPE - este dragostea rațională, care ține în primul rând de caracteristicile celui iubit. Spre deosebire de pasiunea lui eros, de tandrețea lui philia sau de atașamentul lui storge, agape nu este nici pasională, nici tandră și nici nu provine din înclinații directe cu cineva (părinte-copil sau soț-soție), agape provine din convingeri, este iubirea care alege și care se manifestă ca un act al voinței.

Respondenții mei la întrebarea ''Ce este iubirea?'' au cuprins în răspunsurile lor, în funcție de vârsta lor și de preocupările vârstei, toate cele patru înțelesuri ale iubirii 😊.

Voi ce adăugări ați mai face?

miercuri, 13 septembrie 2017

30!

3 septembrie 2017 a fost zi de celebrat... Am schimbat prefixul 😋. 

Dacă în copilăria mea așteptam cu nerăbdare aniversări de cumpănă, gen 14 ani - pentru a-mi face buletinul, sau 18 ani - pentru a fi majoră, iată că de curând am trecut pragul de 30! 

Parcă până la aniversarea majoratului timpul trecea mai greu, sau poate că adolescentă fiind îmi petreceam altfel timpul. O dată cu majoratul, timpul a început să zboare, am terminat liceul , apoi facultatea, apoi am intrat în câmpul muncii, l-am cunoscut pe soțul meu, ne-am căsătorit, a venit Andres și iată-mă ajunsă la 30 de ani...wow!

Am împlinit 30 ani, când eram în vacanța noastră în Ibiza; și pentru a marca într-un mod mai special momentul aniversării noastre (soțul meu e născut în aceeași zi cu mine, doar că un an mai devreme - el a schimbat prefixul anul trecut 😊) a plecat într-o călătorie cu barca pe mare. A fost un moment memorabil 😉. 




Pentru că aici, în Londra avem doar câțiva prieteni, ne-am sărbătorit ziua de naștere și împreună cu ei, dar o săptămână mai târziu când am revenit pe tărâm britanic. 

Am aterizat vineri seara și întâlnirea cu prietenii am plănuit-o pe a doua zi, sâmbăta. Nu am avut suficient timp pentru pregătiri așa că m-am rezumat la a găti niște sarmale (mâncare care mă scoate din bucluc 😀 ) și carne cu cartofi la cuptor. Am dat startul nu un aperitiv și am încheiat cu nelipsitul tort. 

A fost primul an de când îl cunosc pe soțul meu, în care am avut doar un tort. Și asta pentru că am găsit un singur model, el a ales o cutie cu eclere ca fiind tortul lui aniversar și a lăsat ca doar eu să am tort 😍, doar schimbasem prefixul 😇. 

Cum mă simt la 30?


Uneori parcă timpul nu a trecut peste mine și am aceleași trăiri ca atunci când eram mică, mă supăr repede și îmi trece la fel de repede. Alte ori mă bucur jucându-mă cu Andres și jucăriile lui, de parcă ar fi jucăriile mele și am momente în care sunt mai fascinată eu decât el, de anumite descoperiri. Însă o dată cu trecerea timpului am tot mai multe vise și idei, tot mai multe dorințe și planuri de a le realiza. Mă simt la 30 ani suficient de matură, dar în același timp copilandră, mă simt sigură pe deciziile luate până în prezent, dar totuși nesigură pe ceea ce îmi doresc de la viitor. Uneori maturul din mine vrea ceva, dar copilul cere cu totul opusul și într-un final câștigă partea mai accentuată 😁. 

Sunt recunoscătoare pentru ceea ce am astăzi! Sunt recunoscătoare pentru familia mea (soțul meu, copilul meu, mama, tata, frații mei) și cea a soțului meu (părinții și frații lui) și pentru tot ceea ce am construit împreună! 

Fără voi nu aș fi fost azi, ceea ce sunt!






marți, 12 septembrie 2017

Ibiza - Ziua 8

8 septembrie 2017 - Ibiza - Ziua 8 

Azi e ultima zi pe tărâm catalan. Aseară cerul părea senin, așa că mi-am pus alarma la 7:10 am pentru a merge la răsărit. Nu vroiam sa-l mai trezesc și pe Andres, azi era mai obositor pentru el, așa că m-am dus singură înspre faleza mării. Am ajuns când ceasul arăta 7.25, deci mai aveam de așteptat vreo 10 minute. Și de această dată, ca și ieri de altfel, cerul era acoperit de nori... 😟, dar chiar și așa nu am renunțat la ideea de a vedea răsăritul. 






M-am întors la hotel și băieții mei încă dormeam, așa că m-am mai ''cuibărit'' și eu în pat pentru încă vreo oră. 

Andres ne-a dat deșteptarea ca în fiecare dimineață 😊 și după ce ne-am pregătit pentru micul dejun, am coborât la masă. Am trecut pe la recepție să aflăm ultimele detalii în ce privește eliberarea camerei. 

După ce am mâncat, cerul era senin, așa că am ieșit la piscină. Pentru că activitățile zilnice oferite de hotel urmau să înceapă, eu am participat la Aqua Gym  timp în care soțul meu l-a supravegheat pe Andres, după care, eu și Andres am fost la Miniclubul pentru copii, iar soțul meu a participat la concursul de tenis de masă. 


Am colorat împreună cu Andres o mască de pirat 😉.


La ora 12.00 am predat camera și am făcut astfel check out-ul, dar pentru că autocarul de transfer înspre aeroport venea abia la 16.55, am primit din partea hotelului posibilitatea de a ne lăsa bagajele într-o cameră pentru bagaje și am rezervat 30 minute pentru a face duș înainte de plecare. 

După ce am luat prânzul ne-am întors la piscină pentru ultima bălăceală. 


Am plecat de la hotel la ora estimată de către cei de la agenție. Pe drumul înspre aeroport Andres a dormit și asta i-a dat forță să reziste treaz tot timpul zborului. 

Ajunși în aeroport am făcut check -in-ul și am predat bagajul de cală, apoi am așteptat îmbarcarea. 

Zborul a fost plăcut. Cerul era senin și apusul de soare l-am văzut de la înălțime. 


Am aterizat în jurul orei 22.00 și deși eram frânți de oboseală, eram fericiți și mulțumiți de vacanța avută. 


Mâine, ne aniversăm împreună acasă, la Londra, cu prietenii ce îi avem aici. Ziua noastră am sărbătorit-o în Ibiza, dar o vom mai sărbătorii o dată și cu prietenii. 

Revenim astfel la ale noastre cu bateriile încărcate 😉.

Ibiza - Ziua 7

7 septembrie 2017 - Ibiza - Ziua 7

Pentru că e penultima zi ăn Ibiza, ne-am propus încă de aseară să ieșim la răsărit. Ceasul ne-a dat deșteptarea la 6.35, deși soarele urma să-și facă apariția pe cer aproximativ o ora mai târziu...
După ce m-am îmbrăcat și eram gata să întâmpin soarele, l-am trezit și pe Andres. Soțul meu era deja pregătit să mă însoțească și el. Doar că vremea nu prea a fost de partea noastră 😟.
Inițial am ajuns pe malul mării aflat în spatele hotelului, dar ne-am răzgândit și am schimbat traseul deoarece eram convinși că o stâncă din larg stă exact pe traiectoria dintre noi și soare, așa că am venit pe faleza din dreapta hotelului nostru.
Cerul era acoperit în proporție de 80% cu nori...nu eram siguri că vom reuși să vedem cum soarele răsare parcă din apă, dar chiar și așa, am plecat pe malul marii.

Am așteptat vreme de vreo 15 min, însă am putut zării doar câteva raze de soare...😟. Sper să țină mâine vremea cu noi...e ultima șansa 😁.
Ne-am întors la hotel și era aproape de ora 8.00. Așa că ne-am dus direct să luăm micul dejun.
Întorși în camera de hotel, vremea era împotriva noastră și norii începuseră să se scutere, luându-ne orice șansă de a ieși la plajă. Astfel am rămas în cameră, lenevind până aproape de prânz, când norii s-au împrăștiat cât de cât și am putut profita 😊.
Am ieșit tustrei la piscină și implicit la activitățile ce aveau loc în curtea hotelului. Eu cu Andres am fost la Miniclubul pentru copii, iar soțul meu a participat la un concurs de tras cu arcul și apoi la polo.
Între timp am luat și prânzul și ne-am continuat apoi plaja și bălăceala până după ora 18.00.
Am revenit în curtea hotelului după cină, mai exact în jurul orei 21.00 când era anunțat concursul de Bingo pentru toți oaspeții hotelului. După concursul de Bingo, am avut ocazia de a viziona un show minunat oferit de Pirouette.
Am încheiat seara participând și eu la un exercițiul de al lor 😉. Trebuia sa arunc foarte repede cu cercurile la unul din membrii echipei, așa că am avut cască de protecție 😁.
Seara s-a încheiat, așa că mergem la nani...💤. Mâine va fi o zi obositoare...

Ibiza - Ziua 6

6 septembrie 2017 - Ibiza - Ziua 6

Trezirea ne-a dat-o Andres. Era trecut de 8:30. Cât ne-am mai învârtit prin pat și ne-am primit atât eu cât și soțul meu pupicii de dimineață din partea mezinului, s-a făcut ora 9:00.
Ne-am echipat și am coborât la masă.
Pentru ca azi e miercuri, săptămânal în zi de miercuri în Punta Arabi are loc Hippy Market😉. E un târg cu diverse lucruri de cumpărat, de la haine la suveniruri și de la mâncare la băutură alături de muzică live.
Ne-am cumpărat câteva lucrușoare și ne-am întors înspre hotel pe malul mării, scurtând astfel drumul înapoi spre cazare.
Ce a mai rămas din această dimineață am petrecut-o la plajă, unde ne-am bălăcit până aproape de ora 14.00 când ne-am dus la masă.
După prânz, Andres și- a făcut siesta împreună cu soțul meu, iar eu am profitat de o după-amiază singură la plajă, o după-masă de răsfăț în care nu am fost nevoită să fiu cu ochii-n 4 la ce face Andres.


Băieții mei s-au trezit când piscina era aproape de ora închiderii. Atunci am văzut "mișcări de trupe" în camera unde eram cazați așa că am urcat și eu în cameră.
Ne-am jucat tustrei un pic până după ora 20.00 când am coborât la ultima masă a zilei.
Mașinuțele din parcul de distracție de lângă hotel parcă ne așteptau 😉 așa că Andres abia reușea să bage câteva bucățele de mâncare în gură.
Am terminat de cinat și am plecat în parcul de distracție. Am început cu mașinuțele și am continuat cu alte atracții din parc.
Am jucat din nou biliard cu soțul meu și de această dată am ieșit învingătoare ;)
Eram mai fascinați noi decât copilul. Andres era mai mult atras de o mașină de curse, în schimb noi ne-am jucat biliard, futbolin și hockey.
Pentru că Andres a fost răbdător cu noi, părinții lui, l-am recompensat cu o tura pe măgăruș, una pe hintă și o tură extra pe mașina de curse 😉. Deci nu suntem părinți denaturați 😁.
Ne-am întors la hotel în jurul orei 23:00. În curtea din spatele hotelului avea loc un concert live, pe care l-am ascultat pe pe balconul camerei noastre.
Ne-am pus la somn cu gândul ca ne vom trezi dimineață să mergem la răsărit. Sper să reușim!