miercuri, 22 noiembrie 2017

Zeul Bixia Yuanjin și călătoria noastră în livada cu cireși!

Toamna și-a făcut apariția mai repede decât ne așteptam. Frigul și ploaia de afară ne-a obligat mai mult sau mai puțin să ne petrecem și sâmbăta seara în casă. Am convenit să ne adunăm din nou la mine acasă. Andrei, Dana și Răzvan am venit puțin după ora 19:00, aducând de această dată un tort și o sticlă de vin.
Ne-am petrecut o parte seară la o partidă de rummy și deja eram cam plictisiți așa că am vrut să schimbăm. Pentru că în urmă cu o seară avusesem aceeași locație și am avut o comandă în grup de la Wu Xing, ambalajele au rămas într-un colț din bucătărie. Fiecare și-a comandat ce a poftit, de la furnici în copac, la urechi de copac, până la cartofi picanți și am împărțit între noi, astfel am mâncat fiecare mai multe feluri de mâncare chinezească.
Acum, ajungând întâmplător în bucătărie am văzut cutiile râmase acolo de ieri seară și am hotărât să ne jucăm cu ele. Pentru că aveam la dispoziție 12 cutii goale de la Wu Xing și 4 perechi de bețișoare ne-am gândit ce am putea face cu ele. Ne-ar fi trebuit mai multe cutii, pentru că mai multe cutii la un loc ar fi construit ceva mult mai interesant, dar chiar și așa am construit un pseudo-om. De fapt din patru cutii i-am făcut capul (cam pătrat, dar asta e 😉), am folosit un băț pe post de gât, 4 cutii pe post de corp, bețișoare pentru picioare, care la rândul lor se terminau cu câte o cutie pe talpă și deasemenea două bețe pe post de brațe care deasemenea aveau câte o cutie pentru palme. Când l-am terminat de construit l-am întrebat dacă vrea să fie prietenul nostru și spre surprinderea noastră, omul nostru ne-a răspuns. L-am întrebat cum îl cheamă și răspunsul lui a fost Bixia Yuanjin. Am aflat că este zeul chinezesc taoist al nașterilor, al apusului și al destinului și în același timp am fost purtați cu toții într-o grădină plină cu cireși înfloriți. Ne-am așezat cu toții la umbra unui cireș. Zeul chinezesc ne-a spus momente petrecute la nașterea noastră și deasemenea ne-a prevestit fiecăruia în parte destinul. Am aflat că destinul fiecăruia să află în noi. Că trebuie să păstrăm aceeași prietenie frumoasă ce ne leagă în prezent, pentru toată viață, pentru că e o prietenie ce se bazează pe multă dragoste și respect. Eram atât ce fascinați de ceea ce ni se întâmplă, însă toată magia s-a rupt în momentul în care a sunat telefonul. Era fratele meu care anunța că doarme la un prieten și să nu-l aștept acasă. 
Wow! Petrecusem o seară magică cu prietenii mei și avuseserăm o experiență de vis. 
Wu Xing, prin campania Share&Play, îți e alături, ori de câte ori ai chef de mâncare chinezească, jocuri distractive și premii. Mai multe detalii afli pe http://shareandplay.wuxing.ro/. Premiile sunt săptămânale, iar marele premiul e un smartphone Huawei P10 Lite. Tot ce trebuie să faci e să comanzi în grup mâncare chinezească de la Wu Xing și să-ți alegi una din cele 4 provocări. Construiește provocarea, fă-i o poză și încarc-o pe site până în 15 decembrie când se încheie campania, moment în care va fi anunțat și marele câștigător. Până atunci Share & Play! 



Acest articol  a fost scris pentru SuperBlog 2017 - Proba 24. SHARE & PLAY

duminică, 19 noiembrie 2017

Bucuria de a dărui, la o ceașcă de cafea!

Era luna Mai, dar afară ploua fără încetare de două zile. Aveai impresia că e sfârșitul de toamnă, și nici de cum un început de vară. Deja parcă totul era atât de sumbru și visam să-mi plănuiesc altfel weekend-ul, dar se pare că vreme nu a fost de partea mea. 
Pentru că mai aveam de vizionat două episoade din serialul meu, pregătesc laptopul și îl conectez la televizorul din living. 
După nici 20 de minute de rulat din film, cerul parcă se lumina. Deja auzeam păsărelele ciripind la geam și curcubeul apăruse pe cer. Simțeam nevoia să respir niște aer proaspăt, așa că am deschis puțin geamul camerei. 
Nu după puțin timp o aromă de cafea îmi inundă întreaga cameră. Eram fascinantă de acel miros și am decis să identific de unde vine. Era un miros unic. Parcă niciodată nu mai simțisem un asemenea miros și am ieșit pe casa scării, ca un cățel mirosind pe la ușile vecinilor. Am ajuns la apartamentul de sub apartamentul meu și am bătut sfiită la ușă. 
La ușă apare o fată de vârstă apropiată cu a mea și am răsuflat ușurată. Deși mă simțeam pe de o parte prost, că am invadat așa peste vecina mea, în același timp eram fericită că am identificat corect apartamentul ce mi-a sensibilizat mirosul la extrem. 
M-am scuzat în faza vecinei mele că am dat buzna peste ea, dar i-am explicat că mirosul ce mi-a invadat camera e vinovat. 
Laura, am aflat mai târziu că acesta era numele ei, mi-a zâmbit și m-a invitat înăuntru. M-am scuzat încă o dată și i-am explicat că mi-am petrecut tot weekend-ul stând în casă și vizionând un serial. Ploaia nu a fost de partea mea, așa că am petrecut un weekend liniștit. 
Nu credea că acele boabe de cafea, puse în geantă de mama ei, îi vor folosi atât de mult și-și va face prima prietenă în noul ei oraș.
Am aflat despre Laura că tocmai ce se mutase în oraș, iar vizita mea inoportună, i-a făcut bine. Cum încă nu știa pe nimeni din bloc, se simțea de-a dreptul străină. Familia îi era la mai bine de 100 km, iar plecarea de acasă o întristase. Din discuție am aflat că se mutase în oraș datorită unei funcții pe care tocmai o ocupase la o firmă importantă din oraș. 
Colac peste pupăză, ocupam amândouă posturi similare, însă în două firme diferite. 
Prima noastră întâlnire, a fost și momentul în care a început o prietenie frumoasă. După mai puțin de 3 luni de la acea întâlnire, aveam să facem împreună un parteneriat frumos între firmele noastre, parteneriat ce avea în vizor ajutorarea familiilor nevoiașe. Era mai mult un proiect de suflet, dar pe noi ne-a apropiat și mai mult. 
Deși au trecut 2 ani de la acea întâlnire, ne aducem cu drag aminte de ea. Beau zilnic cafea la birou, și de fiecare dată când simt mirosul de cafea, ți aduc aminte de cafeaua Laurei. Aparatul de la birou folosește monodoze de cafea, mult mai practice și mai ușor de folosit, dar care emit un același miros plăcut și mă duce cu gândul la acea zi ploioasă de Mai.  
Acel miros de cafea ce mi-a invadat camera în urmă cu mai bine de 2 ani îmi e imprimat în minte. Asociez acel miros cu prietenia mea cu Laura, dar și cu proiectele frumoase ce le avem împreună. Cafea pentru mine e egal cu bucuria de a împărții. Laura a împărțit cu mine cafeaua primită de la mama ei, iar noi împreună la rândul nostru împărțim bucurie cu cei nevoiași din jurul nostru. Acea cafea mi-a schimbat viața. M-a învățat să apreciez ceea ce am, să conștientizez că în jurul meu sunt oameni care au nevoie de ajutor, iar momentele în care aș vrea să-mi plâng de milă, să le șterg definitiv din viața mea. Bucuria stă în lucruri mărunte și în oamenii ce-i avem lângă noi.
Cafeaua a crescut în mine, bucuria de a dărui!




Acest articol  a fost scris pentru SuperBlog 2017 - Proba 23. Cafeaua care mi-a schimbat viața

Nufăr și Triumf - aliații mei în curățenie!

Ziua bună se cunoaște de dimineață!

Zis și făcut! Fiind sâmbătă dimineața, mi-am propus să nu mai las totul pe ultima sută de metri, ca în anii anteriori și să îmi ușurez munca dinainte de sărbători. Mi-a propus sa o iau treptat cu curățenia și mi-a făcut chiar și un plan de bătaie.
Pentru că în dulapurile și-n sertarele din dormitor parcă a fost aruncată o bombă, așa că am început de acolo. Spre surprinderea mea am găsit câteva haine despre care am și uitat că există. Unele nici nu mai îmi era bune, iar altele au necesitat o apretare și câteva pete apărute au trebuit scoase. Noroc cu Nufăr Scos Pete și Nufăr Apretat Țesături. 



Pentru că parcă curățenia nu e completă dacă nu trag toate de la loc, așa că după ce mi-am pus toate hainele pe categorii, unele le-am pus la apretat și scos pete, altele le-am împăturat frumos pentru a le pune la loc în dulap, iar unele dintre ele aveam să le donez la un Magazin de Caritate, pentru că erau în stare foarte bună, dar eu nu le mai foloseam, am început să mișc dulapurile de la locul lor. Ce credeți? Providența divină m-a îndemnat să fac această mutare strategică, pentru că am descoperit în colțul camerei, acolo unde de altfel nu aveam cum să văd, pentru că era locul dulapului, mici pete de mucegai. 
Noroc însă cu Nufăr antimucegai ce mi-a venit în ajutor. Am aplicat pe toată zona afectată și pe suprafața din jur, iar după nici 10 minute am șters totul cu un burete umed. Pentru a fi sigură că nu mai apare, după ce toată zona s-a uscat, am mai aplicat o dată fără ca să mai șterg soluția, urmând astfel instrucțiunile producătorului. 

Dacă am pornit curățenia din dormitor, am hotărât să spăl și perdeaua și să șterg geamurile. De acestă dată camera s-a îmbrăcat cu un parfum florar. Soluția de curățat geamurile lasă în urmă un plăcut parfum de flori, și deși iarna e pe cale să-și facă apariția, eu mă simțeam ca pe un câmp plini de flori. 
Deja soluția antimucegai se uscase în colțul camerei mele, am pus dulapul la loc și am început să-mi așez înapoi hainele în dulap. 




Pentru că e vorba de curățenie generală, am implicat toată familia la curățenie. Așa că soțul meu a fost responsabil de curățarea covoarelor. Și de această dată Nufăr ne-a fost de ajutor. Nufăr Covoare și Tapițerii are în componență substanțe active speciale ce pătrund cu ușurință în fibra țesăturii fără a o ataca, îndepărtând murdăria, înviorând culorile și lăsând în urmă un miros parfumat. 



Pentru că dormitorul era deja curățat am intrat în bucătărie. Aici mi-a fost de un real folos Triumf.  Nufăr și Triumf sunt experți în curățenie
Pentru că cel mai greu de curățat în bucătărie este aragazul și cuptorul, am început cu acestea. Am aplicat Triumf cuptoare și l-am lăsat să acționeze aproximativ 30 minute. După ce au trecut cele 30 minute, am șters totul cu un burete umed. Toată grăsimea arsă parcă nici nu fusese pe cuptorul meu. Triumf cuptoare este eficient cu grăsimea arsă.  




O dată cu curățarea cuptorului și a aragazului, am pus punct pentru această sâmbătă, că doar nu au intrat zilele în sac. Sâmbăta viitoare când e programată o nouă zi de curățenie în profunzime, voi continua cu faianța din bucătărie și apoi cu baia. Aliați îi voi avea tot pe Nufăr și Triumf. Toate aceste produse de la Farmec fac curățenia mai ușoară, iar raportul calitate preț este unul corect. 




Acest articol  a fost scris pentru SuperBlog 2017 - Proba 22. Nufăr și Triumf – experții tăi în curățenie



sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Marțienii și ajutorul lor în a ne stoca salariile în nori!

''Nu tot ce zboară se mănâncă'' așa îmi spuneam mama când eram copilandră.

Zile trecute am avut o discuție cu ea și îi spuneam cât de ușor e acum cu verificarea salariilor cu ajutorul platformei Ciel Salarii Cloud, poți să vezi singură ce și unde plătești din taxele ce ți se iau din salariu.
- Ce vrei să spui cu asta? mi-a răspuns ea. Tu încă ești tot cu capul în nori? Nu ai învățat că nu tot ce zboară se mănâncă?!
- Mama, e inovație acum și cu ajutorul acestei platforme îți poți verifica online tot ceea ce ține de salarii și nu numai. Ști ultima dată când ai avut nevoie de o adeverință pentru medicul de familie? Ei bine, acum e mult mai simplu. Totul e doar la un click distanță. 



- Nu cred! a răspuns mama. Doamne, ce repede evoluează lucrurile. În curând ne vom ține salariile pe Marte, a răspuns ea râzând. 
- Mama, având în vedere că îți trebuie doar o conexiune la internet, poți să-ți accesezi salariul de pe Marte, Lună sau chiar din spațiu, i-am răspuns râzând.

***

Telefonul suna și e-mailurile intrau unul după altul. Lumea parcă o luase razna și nu înțelegeam ce se întâmplă. Toată lumea era fascinată de noua revoluție. Pământenii apelaseră la noi pentru a-i ajuta în a-și ține salariile în siguranță. Oare pentru că încrederea în oameni scăzuse atât de mult, sau doar nu mai aveau spațiu pe Pământ?!
Eram nedumerită cu se întâmpla în biroul nostru marțial, așa că am dat fuga în biroul managerului. 
- Ce se întâmplă? Mai nou trebuie să avem grijă și de salariile pământenilor?
- Florina, e noua noastră platformă care-i ajută pe pământeni, mi-a răspuns șeful meu. De acum îi vom ajuta să-și țină salariile în siguranță. El vor fi ținute în nori, dar îi vom ajuta să poată face verificări foarte simple și necesare pentru ei. De azi înainte nu vor mai avea nevoie să aștepte pentru o adeverință de salariu sau pentru a-și depune la timp declarația D112. Totul e stocat în condiții de maximă siguranță și confidențialitate. 
- Wow! Ce noroc au pământenii ăștia! am răspuns. Sper doar să nu ne invadeze și spațiul fizic, pământenii. Îmi place să-i știu la distanță. Parcă prea mult vor să evolueze ei, i-am răspuns șefului fără nici o remușcare. 
- Florina, îmi pare rău să te dezamăgesc, mi-a răspuns el, dar următorul pas al proiectului, este să-i chemăm la noi și să vedem cu funcționează platforma. Dacă întâmpină probleme în a o folosi de pe teritoriul planetei noastre.
- Să înțeleg că Marte va fi asaltată de pământeni?
- Pentru început va fi doar un experiment!
- Pentru început, bine punctat! 
- Florina, concentrează-te doar pe a-i mulțumi pe pământeni cu noua platforma, restul rămâne de văzut. 
- Am înțeles, șeful!


***

 Trezindu-mă din visul meu intergalactic, am realizat că visul meu avea un sâmbure de adevăr. Cu Ciel România există acum Soluții financiar-contabile și de management al afacerii tale. Aceste soluții de ajută să îți și salariile în siguranță în nori. Și chiar dacă putem atinge norii, salariile noastre sunt confidențiale și intangibile. Asta da inovație!





Articol scris pentru: „PROVOCARE pentru Bloggeri: Scrie creativ despre Cloud!” 


vineri, 17 noiembrie 2017

Aniversare de 50 ani de la căsătorie!

Bunicii Elizei, prietena mea, vor sărbătorii în curând 50 ani de la căsătorie. Ieri când am ieșit la o cafea mi-a povestit despre asta. Mi-a zis că i-ar plăcea să le facă o surpriză. Fiind deja vârstnici nu știe cu ce ar putea să-i surprindă. Mi-a zis dacă aș putea să-i dau o mână de ajutor și eventual să-i dau câteva idei cu ce ar putea să-și surprindă bunicii. 
Ca să pot să-i vin în ajutor am întrebat-o ce amintiri are cu bunicii ei sau ce poate sa-mi spună despre acestea?!
Mi-a zis că bunicii ei s-au născut amândoi în anul în care s-a încheiat al Doilea Război Mondial , mai exact bunica ei era născută exact în ziua în care s-a încheiat războiul, 2 septembrie 1945, iar bunicul ei într-o zi cu Mihai Eminescu, mai exact 15 ianuarie 1945. 
Unul dintre sfaturile mele a fost ceva legat de război și pace, sau eventual despre pacea din familia lor. Să ilustreze cumva acea bucurie și iubire ce a rezistat 50 ani. 
Pentru că această idee nu era tocmai ok, am întrebat-o să-mi povestească dacă știe cum s-au cunoscut bunicii ei. Am aflat că ei s-au cunoscut când aveau aproximativ 19 ani în Piața Sfatului din Brașov. Erau amândoi studenți în primul an, bunicul ei la Institutul Politehnic din Brașov, iar bunica ei studia Matematica, mai apoi a avut o carieră la catedră. 
Când am aflat că ei s-au cunoscut în Brașov, și mai exact în Piața Sfatului i-am zis că trebuie să le facă o surpriză și să-i ducă într-o excursie la Brașov, având în vedere că ei locuiesc acum în Făgăraș. 
Deja ochii Elizei începeau a se umple de sclipire și m-a întrebat, ce ar fi să le facă o petrecere surpriză?! 
Wow!!! Da!!! Asta e! O petrecere surpriză în Brașov. Pentru că familia Elizei e suficient de numeroasă, se vor aduna cu siguranță în jur de 50 de persoane la această petrecere, așa că mi-am propus să o ajut. 
Decizia era luată. Urma să le facă o petrecere în surpriză și avea să organizeze evenimentul în Brașov, mai exact în Poiana Brașov, având în vedere că ei s-au căsătorit în plină iarnă, mai exact în 7 ianuarie 1967, poiana avea să fie plină de zăpadă. Un weekend în poiană era de vis. 
Pentru a fi sigură că salonul de evenimente din Poiana Brașov nu va fi ocupat, azi am sunat pentru a face rezervarea.
Eliza s-a gândit că ar fi minunat ca la petrecerea surpriză să nu participe doar familia, ci și colegii bunicilor ei care mai sunt în viață. Astfel ar fi o petrecere mai amplă. 
Deasemenea am ajutat-o să rezerve un candy bar și un bar de fructe cu fântână de ciocolată, având în vedere că bunica ei iubește dulcegăriile.
Deasemenea au fost rezervați 8 tineri dintr-un ansamblu folcloric din Brașov, ținând cont că bunicii ei sunt iubitor de folclor. 
Va fi o petrecere de aniversarea a 50 ani de căsătorie, dar în același timp o petrecere de revedere cu foștii colegi de facultate. 
Pentru că e planificată ca fiind o petrecere surpriză, Eliza îi va pregăti pe bunicii ei pentru o ieșire la cină în oraș, însă pentru că vor trebui să călătorească de la Făgăraș spre Poiana Brașov, cu siguranță va trebuie să le dea vreo explicație. Pentru început le va spune că va fi o surpriză, însă surpriza cea mare va fi în momentul în care vor ajunge toți trei în Poiană, iar la restaurant îi vor aștepta ceilalți invitați. 
Pentru că sunt parte integrantă la organizarea acestui eveniment, voi participa și eu la petrecerea surpriză a bunicilor ei și abia aștept să le văd reacția și bucuria din ochi în momentul în care se vor vedea înconjurați de atâția oameni dragi. 
De la Hotel Royal, locul unde au rezervat salonul pentru petrecerea surpriză am primit azi pe mail câteva poze despre cum va arăta restaurantul în ziua cu pricina. Cu siguranță va fi un eveniment unic pentru bunici Elizei și mă bucur atât pentru ei, cât și pentru ea!
Sunt fericită că am așa prietenă, care-și iubește atât de mult bunicii!








Acest articol  a fost scris pentru SuperBlog 2017 - Proba 21. Eveniment la Royal

duminică, 12 noiembrie 2017

Revederea cu fetele mele!

Am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, Specializarea Teologie Socială (TS-ul) în anul 2009. Eram în grupă 12 fete și 5 băieți. O parte dintre noi am făcut completare la Facultatea de Drept și Științe Sociale pentru a avea specializarea de Asistență Socială, dar deja nu mai era același lucru. Intraserăm în câmpul muncii și deja nu mai avea același farmec, ca cei trei ani de studenție petrecuți în cămin. În perioada 2006-2009 am stat în căminul Nr. 4. Când am început facultatea, în acest cămin erau doar fete și era considerat căminul fetelor de la Teologie. Asta nu înseamnă că erau doar fete de la Teologie, dar așa cum Seminarul unde se afla și căminul băieților de la Teologie îl supra-numeam noi ''Pământ sacru'', așa și-n căminul fetelor, băieții aveau voie doar până la ora 22.00. 
Anul întâi a fost anul de acomodare, anul doi în schimb a fost de neuitat, finalizând cu ultimul an în care ne-am pregătit mai mult pentru licență și am cam rărit-o cu distracția. 
În anul întâi de facultate a luat ființă ALFA (Amalia, Lavinia, Florina și Alexa) sau ABCD-ul nostru (după numele noastre de familie), dar în anul doi am format o adevărată echipă mutându-n toate în aceeași cameră... camera 3... wow...cât de dor îmi e și câtă nostalgie mă cuprinde când mă gândesc la câte momente minunate am petrecut în acea cameră. Era camera noastră rosu-albastră. Doamne, ce dor îmi e de acei ani! Deși fiecare am luat-o pe un alt drum, prietenia dintre noi a rămas, și ne revedem de fiecare dată cu aceeași bucurie. 
Din cele 12 fete din grupa noastră, 8 am locuit încă de la început în cămin.
Nico (nume de scenă, Dear 😉, nume primit la primul curs de  engleză) a fost a doua miresică din grupa noastră, dar prima nuntă dintre colegi la care am participat.  La nunta ei am fost prezente 10 fete din grupa noastră, cele mai multe și o dată cu trecerea timpului ne-am întâlnit tot mai rar și tot mai puține. 
Acum, am fost în vacanță în România. Motivul principal a fost nunta Alexei... A-ul din Alfa. Nu aveam cum să lipsesc. 
Pe lângă bucuria că Alexa a pornit pe drumul familiei cu acte în regulă, am avut marea bucurie a revederii cu fetele mele. Din ALFA a mai rămas Amaly, burlăciță, dar îi ține companie din grupa noastră, a TS-ului, Alinuța (Chinezoaica - cum îmi plăcea mie să-i spun...în momentul în care râde i se întind ochii ca la asiatici). 
După o zi în care ne-am pozat în toate ipostazele cu mireasa noastră, am ajuns la restaurant unde am realizat că vom sta la masă 5 din cele 6 colege ale miresei la o masă, însoțite de partenerii noștri de viață. Pentru că cea de-a 6 urma să stea la o masă alăturată, am convenit cu toții să strângem rândurile și să mai facem 2 locuri la aceeași masă, astfel am putut să stăm toate 6 împreună. Băieții pe de-o parte, iar fetele pe alta. 
A fost o nuntă a revederii. Mi-au lipsit și celelalte colege,care din diverse motive nu au fost prezente.
Colegele mele au rămas aceleași pe care le știam. 
Dear are deja 2 copil, Yanis care merge deja la școală și Anisia, care a venit pe lume la scurt timp după nunta mea. 
Cu Roxi, deși e de la Târgu Mureș (orașul unde am locuit până am venit în Anglia) și soțul ei e de la Câmpia Turzii (orașul meu natal), nu m-am mai văzut de vreo 2 ani... Și ea are deja fată mare. Teodora împlinește curând 5 ani.
Cu Rodi, cred că a trecut mai mult de 2 ani...probabil nu ne-am mai văzut de la nunta mea, a nu...de la nunta Laviniei, deci din vara lui 2014. Pe atunci avea doar un copil și îl aștepta pe al doilea, dar acum atât ea, cât și Elena sunt viitoare soacre cu 3 nurori. 
Amaly, Lavinia și Alexa sunt cele cu care mă văd cel mai des. Cu viața lor sunt permanent la curent. 
Cu marea majoritate țin legătura online, dar bucuria revederii a fost fără margini. Mi-a fost dor să redapăn amintiri din anii studenției. 
M-am bucurat mult de revederea cu voi, fetelor!

Nunta Roxanei! Eu nu eram pe fază și lipsesc din poză...

Câteva colege de la nunta mea 🙂

ALFA la nunta mea!

ALFA la nunta Laviniei!

TS-ul in lumea lui!

Cea mai recentă revedere!

ALFA la nunta Alexei!

Pisica neagră ce mi-a purtat noroc!

Era trecut de ora 9 și eu ar fi trebuit să fiu în plină ședință, dar de fapt erau doar pe punctul de a ieși din casă. Pentru că urma să prezentăm un nou proiect la firmă și aveam să mă întâlnesc cu diverși oameni noi, ținuta mea trebuia să fie exemplară. Însă șifonierul meu, sau mai bine zis kilogramele luate în plus după ultima vacanță all-inclusive mi-au cam dat planurile peste cap. 
Telefonul meu suna încontinuu. Managerul meu vroia să știe când ajung . Îi răspund și-i spun că sunt blocată în trafic, urmează să ajung. De fapt era o minciună. Habar n-aveam dacă e trafic și în cât timp voi ajunge la birou. Și parca asta nu ar fi fost tot. Când să ies din scara blocului, o pisică neagra îmi taie calea. Așa că m-am oprit și am făcut trei pași înapoi, și am repetat același ritual de trei ori... Da, sunt superstițioasă și așa fac de fiecare dată când o pisică neagră îmi taie calea. Vreau să mă asigur că nu-mi strică de tot ziua, de parcă nu era stricată deja. 
Slavă Domnului că am ajuns destul de repede la birou și ședința a și început. Mă simțeam atât de prost îmbrăcată și aveam impresia că toată lumea îmi investighează hainele. Ufff, sper să scap cu bine și din aceasta, îmi spuneam în gând! 
În timp ce prezentam proiectul simțeam că nu mai am aer. Eram obișnuită cu ținute casual, iar această ținută office parcă exploda pe mine. Nu ținuta era de vină, ci kilogramele mele în plus. Dar ce pot face dacă mi-a plăcut shaorma cu de toate?! 😃
De fapt garderoba mea era în paragină. Hainele ce le purtam zilnic îmi era bune, că mereu îmi adăugam ceva nou și astfel era pe noua mea mărime, fără să-mi dau seama că am schimbat-o într-e timp, dar cele office, erau mai vechi și astfel nu-mi mai veneau lejer. 
Din punct de vedere profesional prezentarea a decurs cu nu se putea mai bine. Cei veniți la prezentare au fost încântați de proiectul nostru și au și dorit să semneze contractul cu noi. Bucurându-se de această realizare, șeful meu a venit la finalul zilei în biroul meu și ce credeți?! Mi-a oferit o primă cash de 1000 lei! 
Văzându-mă cu banii în mână am și dat fuga-fuguța pe site-ul celor de la Answear și mi-am comandat o rochie elegantă, pentru seara în care va avea loc lansarea proiectului.  Doar că nu aveam cum să merg la acel eveniment desculță, și dacă tot am primit bănuții respectivi, mi-am comandat și o pereche de cizme
Iată ce mi-am cumpărat:





După această experiență, am constatat că pisica neagră mi-a purtat noroc. Mi-a adus o primă și haine noi de la Answear. Așa să tot își facă apariția în calea mea! 




Acest articol  a fost scris pentru SuperBlog 2017 - Proba 20. Before / After cu Answear